Herniile sunt o patologie frecventă în România, peste 10% din populație suferind de această afecțiune.
Din punct de vedere statistic, aceste afecțiuni apar frecvent la bărbații peste 60 de ani. Totuși, în ultimii ani, a crescut considerabil ponderea bărbaților din categoria de vârstă 30-40 de ani, în aceste cazuri cauzele apariției fiind congenitale.
Stilul de viață potențează predispoziția genetică sau alți factori care contribuie la apariția diferitelor tipuri de hernii. Obezitatea, o dietă săracă în fructe și legume, fumatul sunt factori care agravează sau au legătură directă cu apariția herniilor. Herniile pot să apară și din cauza slăbirii mușchilor, ca urmare a înaintării în vârstă.
Herniile inghinale sunt cele mai frecvente, urmate de cele ombilicale și de linie albă. Deși mult mai puțin frecvente, există și cazuri de hernii care apar la nivelul cicatricilor postoperatorii, numite hernii incizionale sau eventrații.
Hernia inghinală este cea mai frecventă formă a acestei afecțiuni, aproximativ 75% dintre hernii fiind de acest tip. Studiile arată că 25% dintre bărbați și doar 2% dintre femei se confruntă cu această afecțiune. Afecțiunea presupune ieșirea în afară a conținutului abdominal printr-un orificiu preexistent, care în mod normal este închis, având drept cauză un defect de structură a peretelui abdominal. Tumefacția este dureroasă mai ales atunci când pacientul se apleacă, ridică obiecte mai grele sau pur și simplu tușește. Apare ca urmare a unui defect congenital sau se dezvoltă în timp. Factorii de risc asociați acestui tip de hernie sunt obezitatea, sedentarismul, constipația cronică, fumatul, istoricul familial sau slăbirea mușchilor ca urmare a înaintării în vârstă.
Cele mai frecvente simptome ale herniei inghinale sunt proeminența (umflătura) din zona inghinală care devine mai evidentă atunci când pacientul este în poziție verticală, senzația de disconfort sau durere, chiar arsură atunci când pacientul se apleacă, ridică greutăți sau tușește.
Hernia hiatală este un alt tip frecvent de hernie, care presupune alunecarea unei porțiuni de stomac sau intestin gros din abdomen în cavitatea toracică, prin intermediul unui orificiu care se află pe muschiul diafragm. Herniile hiatale apar din cauza unui defect al orificiului hiatal, defect ce poate fi accentuat de creșterea presiunii intraabdominale, în condiții de obezitate, sarcină, ascită voluminoasă (acumulare de lichid la nivel abdominal). Au o prevalență de 15% din populație.
Herniile de linie albă sunt pe locul doi din punct de vedere al frecvenței apariției. Linia albă este linia mediană a peretelui abdominal anterior, în punctele slabe ale acesteia putându-se dezvolta hernii epigastrice sau ombilicale.
Diagnosticul se pune în urma consultului medicului chirurg și a unui examen ecografic. Atunci când este însă netratată, hernia poate duce la complicații. Hernia ștrangulată este sensibilă la atingere, durerea este intensă și asociată, de multe ori, cu greață și vărsături. În aceste cazuri, herniile sunt considerate urgențe chirurgicale.
Majoritatea herniilor se tratează pe cale chirurgicală, robotic când se impune sau cel mai frecvent laparoscopic. Intervenția chirurgicală constă în montarea unei plase abdominale pentru întărirea peretelui abdominal. În aceste cazuri, plasa se poziționează prin trei incizii foarte mici de sub 1 centimetru.
Printre cele mai importante avantaje ale chirurgiei robotice în tratarea herniilor se numără precizia ridicată, finețea gestului chirurgical, acces mai facil și recuperare mult mai ușoară postoperator.
În prezent, chirurgii pun accentul pe calitatea vieții pacienților postoperator și acest lucru se leagă în mod direct de durerea cronică inghinală – un risc care este în continuare destul de mare, pacientul putând rămâne cu această durere pentru toată viața. Marele avantaj al chirurgiei robotice în repararea herniei inghinale este exact diminuarea acestui risc, prin spații de disecție avasculare departe de elementele nervoase ale regiunii inghinale, scăzând astfel riscul leziunilor nervoase sau sângerărilor postoperatorii. Astfel, calitatea vieții pacientului operat este mult îmbunătățită, iar acest lucru se cuantifică în cât de repede se reintegrează în societate, în viața de familie, în cât timp își poate relua viața sexuală normală.